Aprecieri pe Facebook

marți, 16 decembrie 2014

Timisoara 1989 - Martor ocular: "ce am vazut atunci mi-a ramas intiparit pe viata"

Timisoara 1989 - Martor ocular: "ce am vazut atunci mi-a ramas intiparit pe viata"


Acest articol este transcris dupa istorisirea evenimentelor de la Timisoara, vazute si traite intens de un timisorean Cosmin P. actualmente stabilit in SUA, care a avut dorinta de a le expune asa cum au fost si nu cum ne-au fost prezentate in media.   "Efort de memorie nu trebuie sa fac, pentru ca ce am vazut atunci mi-a ramas intiparit pe viata."

  Sa incep cu 16 decembrie 1989. Era sambata, ora 11-12 AM si am avut zi libera (noaptea trecuta venisem din delegatie de la Bucuresti ). 

Locuiam la vreo 600-700 metri de Piata Maria unde era casa lui Tokes. Am ajuns acolo mergand pe jos dinspre piata Iosefin cu o plasa in mana (PPC poate pica ceva) oprindu-ma pe la magazinele alimentare din zona. Era ceva mai aglomerat decat de obicei pietonii circulau mai repede si la Biserica Reformata vad ceva lume adunata.

Crezand ca se vinde ceva ma duc si eu. Erau in general barbati,de 30-40 de ani bine facuti, lume vreo 40-50, amestecati cu cei din statia de tranvai. Se circula normal prin zona, poate mai aglomerat.
Ma opresc si ma uit in sus acolo unde se uitau toti gura-casca nu acei barbati care stateau imprastiati ca niste statui si nu vorbeau. La etajul casei-bisericii era o fereastra larg deschisa. Intreb si eu cei acolo si mi se spune ca a venit primaria sa il evacueze pe preot (numele Tokes l-am aflat la Craciun) . Una povestea lacrimogen ca a vazut pe preot la fereastra cu mainile pline de sange adresandu-se enoriasilor. Curios nici unul nu vorbea cu accent maghiar si nu aveau moaca de credinciosi protestanti.

Astept vreo 20-30 minute sa vad si eu spectacolul si nimic, trecatorii veneau plecau,fereastra ramanea deschisa, era putin comic. Vad printre trecatori un coleg de la serviciu, ne salutam si incep sa comentez cu umor : ’daca fereastra e deschisa sa nu crape caloriferele’. Imi face semn sa tac si imi spune ca sunt securisti printre noi. Precaut plec.

Ajuns acasa vecinii comentau evenimentul, se cam stia in tot cartierul. Pana seara nu am mai vazut nimic suspect desi am mai iesit din casa.

Daca nu plictisesc pot sa continui cu ce a fost in seara de 16 dec si in 17 decembrie. Lasa-ma sa incep cu o introducere (explicatie), ce insemna taxipar la comunisti. Din salariu si cu ce se gasea in magazine efectiv se murea de foame. Fiecare se descurca cum putea pentru un extra venit. Unii furau din fabrici, santiere, institutii, CAP-uri, etc , altii traficau produse de contrabanda, valuta, altii luau spaga, altii aveau rude dincolo, etc, etc. Dar nimeni nu era violent, fiecare misuna si  supravietuia.

 Eu supravietuiam cu  meditatii la matematica si seara eram taxiparist fara prieteni la militie, plus serviciu normal la o intreprindere de stat. Stiam de vreo 8-10 locuri de taximetrie clandestina. Ca sa nu fiu prins si pus in situatii umilitoare luam un client decent dintr-un loc apoi faceam acelasi lucru in alta parte si asa cred ca eram mai putin vizibil.

 In seara de 16 decembrie am o ‘revelatie’:  daca militia si securitatea e ocupata in Piata Maria atunci cu siguranta celelate zone ale orasului sunt libere.  Si asa ajung cu Dacia mea in Piata Traian pe la 8 PM. Evit contactul cu taxiparistii mafioti care vorbeau conspirativ si nu vroiau sa lucreze desi erau destui clienti, vad ca tramvaiele erau blocate iau o femeie cu un copil pentru o cursa in Cartierul Soarelui. Femeia ma informeaza de manifestatii in oras dar nu o cred.

 De la FAEM iau alti clienti pentru Zona Giroc ii debarc la capatul troleibuzului. De acolo merg pe Calea Girocului spre Casa de Cultura si vad ca strada era blocata de tineri cu fesuri pe cap,mergand in pas saltaret  strigand ‘Jos Ceausescu, Romani, romani veniti cu noi’. Trec printre ei, cobor geamul masinii, ma uit la ei, se uitau la mine din toate directiile. Inconjurat fiind de manifestanti, unul mai in varsta care parea seful pentru ca stia cartierul le spune’lasa-l pe asta’ si trec. M-a mirat pasul lor cadentat , energia, lozincile bine spuse fara accent banatean sau orice alt accent si necunoasterea zonei (la intersectia Caii  Giroc cu Lidia erau sa greseaca directia spre centru).

 Opresc din nou in cartierul Soarelui unde ma intalnesc cu un prieten  care imi confirma de manifestatii in tot orasul. Dupa ce iau copilul de la socri, conduc masina fara incidente pina la Piata Maria ( langa Biserica lui Tokes). Trec podul dinspre Catedrala, drumul pe langa linia de tramvai era blocat de sute de manifestanti. O masina de pompieri era abandonata in  strada cu spuma pe asfalt si furtunuri imprastiate. Un barbos dintre manifestanti care parea un fel de organizator  imi spune ca nu se poate trece si ma directioneaza la dreapta, pe drumul paralel cu Bega spre Autogara. M-a intrigat barba lui de cel putin 3-4 luni si atitudinea politicoasa de intelectual. Ma gandeam ca ce serviciu o fi avand pentru nu prea am vazut in institutii de stat barbosi ? Plec si ajung fara alte incidente acasa. 

Violenta am vazut pentru prima data pe 17 decembrie 1989. Deci sa continui. Duminica 17 Decembrie 1989. Ma scol dimineata si pe la 8:00 AM plec pe jos spre Piata Maria sa vad ce s-a mai intamplat. Era o zi insorita si se anunta ca va fi asa  dar nu a fost sa fie. De la Strada Resita si pana la Piata Maria  (acolo era Biserica lui Tokes) toate magazinele aveau vitrinele sparte si pe alocuri cineva scrisese  ‘Jos Ceausescu’. Spectacolul era dezolant pentru ca nu prea am vazut trecatori pe strada.  Zona parea parasita fara viata.

 Am simtit un sentiment de neliniste si m-am oprit la vreo suta de metri de destinatie. In jurul intersectiei de la Maria nu am vazut pe nimeni. Nu am avut curajul sa trec podul spre Catedrala asa ca m-am intors acasa. Pe la 11 AM suna telefonul. Ghinionul meu ca raspund. Era unul din sefii cei mari de la fabrica ce mi-a spus scurt sa vin imediat la intreprindere. Spun la revedere familiei si plec pe jos cam dupa ora pranzului.  Strazile erau pustii si misterioase. Simteam ca ceva nu e OK dar nu puteam sa spun ce anume. Ajuns la fabrica ma intalnesc cu vreo 30-40 de colegi chemati ca si mine. Toti sefii erau acolo. Ni s-a spus ca trebuie sa mergem imbracati in garzi patriotice la primarie si sa protejam cladirea de huligani.

Directorul ne-a instruit sa avem grija de noi si sa nu ne bagam. Cu siguranta ca stia mai multe dar cred ca nu avea voie sa spuna mai mult.  Seful grupului era inginerul sef care parca era bagat in priza si toata seara nu a facut decat tampenii. La Primarie erau ceva militieni, civili, primarul, viceprimarul, activisti, 10-15 soldati TR cu scuturi (viitori studenti la Facultatea de Medicina din Cluj).

De la bun inceput garzile patriotice s-au tras deoparte pe treptele Cinematografului Capitol si asteptam sa plecam acasa. Cativa securisti in civil veneau din cand in cand si povesteau ce mai e prin oras, in special pe fostul Bulevard 23 August in zona Consiliului judetean Timis.

Deodata apare un securist-informator tanar,mare, gras cu picioare in forma de X care speriat raporteaza cum ca la Consiliul judetean manifestantii ataca si pleaca din nou. L-am auzit spunand: ’ de cand sunt la Batalionul de Securitate nu am vazut asa ceva’.  Dupa Revolutie l-am intalnit prin multime in aceleasi haine civile dar cu banderola tricolor la maneca.

 Apare un ARO civil care aduce niste pari ca niste cozi de topor pentru garzile patriotice. Nici unul din noi nu le-a atins in schimb vad patru civili care ascund parii la spate sub haine. La caderea intunericului sosesc camioane cu soldati  de la graniceri inarmati dar fara gloante.

 Viceprimarul incepe sa tipe isteric: ‘sa fim pregatiti sa aparam primaria ca vin huliganii’.  Militienii panicau, unuia ii cade sapca, altul se plange ca nu au grenade lacrimogene,  etc. Scutierii se aseaza in fund cu scutul in fata, granicerii formeaza un cordon cu armele in fata iar garzile patriotice continua sa stea deoparte vis a vis de primarie la intrarea cinematografului, spectatori fara voie.

 Am vazut pe cineva filmand scena din aticul cinematografului. Intr-un sfarsit dinspre Catedrala vin manifestantii, un grup de cateva zeci de persoane cu un steag de la pionieri cu o gaura la mijloc. S-au apropiat la cativa metri de soldati si au inceput sa scandeze: ’soldati,soldati pe cine aparati, jos Ceausescu, Jos Ceausimea, etc. Cred ca erau mai mult trecatori decat manifestanti.

Cei patru civili cu parii ascunsi se strecurau printre soldati, amestecadu-se  cu trecatorii si loveau rapid anumiti manifestanti. Cel lovit cadea, era tras in curtea Primariei unde era lovit in continuare salbatic cu parii, un ARO venea si victima era aruncata ca un sac de cartofi in masina care disparea. La un moment dat primarul tipa la ei: ’stati,nu-l omorati’. Victima era unul cu cojoc de blana care nu facea parte din grupul de manifestanti.

 Manifestantii se retrag ordonat pe la stanga catedralei si trec podul spre caminele studentesti. Un elicopter sau mai multe zburau prin intuneric. La ora sapte si jumatate seara soseste un ARO de armata care aduce cartuse soldatilor. Soldatii isi incarca armele. Se vedea clar ca nu sunt suficienti antrenati. Unul dintre ei scapa arma care se descarca instantaneu. Un maior de graniceri pe care soldatii nu-l cunosteau si nu ii intelegeau comenzile da ordin sa se traga la intamplare. Atunci am vazut trecatori cazand si o ambulanta incarcand raniti.

Soldatii pleaca prin centru spre Statuia Lupoaicei si incep sa maltrateze pe trecatori, l-a intamplare.

Centrul Timisoarei de la Catedrala la Opera arata ca un teatru de razboi. Au fost si cateva focuri, unul a fost stins la Libraria Eminescu. Centrul deveni pustiu. Maiorul care comanda soldatii vroia ca cei din garzile patriotice sa stea grupati. Dupa revolutie  se spunea ca garzile patriotice ar fi trebuit sa fie victimele, momeala si justificarea macelului dela catedrala. Dupa comportamentul maiorului nimic nu era imposibil.

 Aproape de miezul noptii garzile patriotice au  plecat spre fabrica unde am ramas peste noapte. La poarta fabricii se instalase un post de observare unde indivizi in haine de piele raportau miscari suspecte pe strada. Unul dintre ei era suparat ca s-a tras in Centru. Si asa am terminat ziua de 17 decembrie 1989 Numai bine.

  Autor: Cosmin P.  din SUA

  Mai multe marturii despre revolutia din Timisoara:
Cititi din categoria Revolutia Romana 1989: 

*TIMISOARA  1989 *BUCURESTI  1989


Comenteaza si da mai departe  >
***

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu