Facebook

joi, 8 iunie 2017

ROLAND GARROS. Simona Halep se confruntă azi cu Karolina Pliskova pentru locul 1 mondial in semifinala

Update: 08.06.2017

Simona Halep, numărul patru mondial, va juca finala turneului de la Roland Garros, al doilea de Mare Șlem al anului, după ce a învins-o pe Karolina Pliskova (Cehia), numărul trei WTA, joi, în semifinale, cu 6-4, 3-6, 6-3.

Halep a reușit să se impună după exact două ore de joc. 

In finala de la Roland Garros, programată sâmbătă, de la ora 16,00, Halep o va înfrunta, în premieră, pe Ostapenko(20 ani).
Finalista se va alege cu 1.060.000 euro și 1.300 de puncte WTA, iar câștigătoarea va fi recompensată cu 2.100.000 euro și 2.000 de puncte WTA.

Halep (25 ani), a treia favorită a competiției pariziene, va juca a doua sa finală la Roland Garros, după cea pierdută în 2014 în fața rusoaicei Maria Șarapova (4-6, 7-6, 4-6). Halep, care va disputa ultimul act contra letonei Jelena Ostapenko, mai are semifinale de Grand Slam la Wimbledon (2014) și US Open (2015). 

.....

ROLAND GARROS. Simona Halep se confruntă azi cu Karolina Pliskova pentru locul 1 mondial in semifinala

Înaintea semifinalei de la Roland Garros, Simona Halep a câștigat 4 din cele 5 meciuri jucate contra Karolinei Pliskova.

Dupa o revenire fantastica in sferturi cu Elina Svitolina (a fost condusa cu 6-3 si 5-1, iar apoi a supravietuit si unei mingi de meci), Simona Halep o va intalni pe Karolina Pliskova in penultimul act de la Roland Garros.

Va fi a patra semifinala de Grand Slam din cariera pentru Simo: Roland Garros 2014, Wimbledon 2014, US Open 2015 si Roland Garros 2017. Meciul de pe "Philippe Chatrier" va incepe in jurul orei 15:45,  in direct pe Eurosport 1

Cristian Tudor Popescu despre victoria uluitoare a Simonei Halep impotriva Svitolinei la Roland Garros




Cum trebuie jucat impotriva Karolinei 


Karolina Pliskova este o jucatoare puternica din punct de vedere fizic, cu un serviciu care poate rivaliza in multe momente cu cele din circuitul ATP.
Cehoaica "plesneste" mingea pe forehand, lovitura ei preferata. Daca este lasata sa isi faca jocul de forta, Pliskova este greu de invins, acest lucru simtindu-l si Serena Williams, jucatoare invinsa in semifinalele de la US Open (2016) de Karolina.

Simona va avea nevoie de o deplasare fantastica, de retururi plasate si de variatie in joc. Halep trebuie sa o deplaseze in continuu pe Karolina, o jucatoare de 1,86 metri.


sâmbătă, 3 iunie 2017

Povestea lui Dumnezeu, documentar cu Morgan Freeman

Povestea lui Dumnezeu, documentar cu  Morgan Freeman

Cine este Dumnezeu? De unde venim? De ce există răul? Ce se întâmplă atunci când murim? 

Fiecare om de pe pământ s-a întrebat aceste lucruri la un moment dat și, cel mai probabil, fiecare a găsit un răspuns diferit. În această primăvară, National Geographic Channel și Revelations Entertainment prezintă serialul senzațional Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman, produs de Morgan Freeman, Lori McCreary și James Younger, și ne invită să pornim într-o călătorie în jurul lumii pentru a explora diferite culturi și religii în încercarea de a descoperi sensul vieții, pe Dumnezeu și răspunsurile la toate marile întrebări aferente.

Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman: Creația
Morgan Freeman călătoreşte în diverse colțuri ale planetei ca să găsească răspuns la întrebarea: "Ce s-a întâmplat la începuturi?".
Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman: Cine e Dumnezeu?
În "Povestea lui Dumnezeu", Morgan Freeman încearcă să înţeleagă modul în care credinţa ne-a influenţat vieţile, indiferent de religie.
Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman: De ce există răul?
În "Povestea lui Dumnezeu", Morgan Freeman vrea să înţeleagă modul în care credinţa ne influenţează viaţa, indiferent de religie sau convingeri.
Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman: Apocalipsa
Morgan Freeman examinează profeţii privind cataclisme violente şi conflicte din vremuri trecute, încercând să afle cum va veni sfârşitul lumii.
Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman: Puterea miracolelor
În "Povestea lui Dumnezeu", Morgan Freeman încearcă să înţeleagă modul în care credinţa ne-a influenţat vieţile, indiferent de religie.
Povestea lui Dumnezeu, cu Morgan Freeman: Dincolo de moarte
În ultimul episod al serialului, Morgan Freeman încearcă să înţeleagă obsesia umanităţii cu privire la viaţa de după moarte.




joi, 13 aprilie 2017

Iisus Hristos, Iisus din Nazaret (1977-Zeffirelli), film complet 6 ore HQ

Iisus Hristos, Iisus din Nazaret (1977-Zeffirelli), 
film complet 6 ore HQ

Regia: Franco Zeffirelli  1977
Cu: Laurence Olivier, Christopher Plummer, Anthony Quinn, Robert Powell
Gen: Drama
Durata: 371 minute
Drama biblica. Ampla evocare a vietii si suferintelor lui Iisus Hristos, de la nastere pana la rastignire, impecabil realizata cinematografic de Zeffirelli si dinamizata de muzica lui Maurice Jarre.



Biblia / Noul Testament: Ioan 14:6
Iisus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.





Laurence Olivier


Laurence Olivier
Nicodemus


Anthony Quinn


Anthony Quinn
Caiaphas


Christopher Plummer


Christopher Plummer
Herod
Antipas


Robert Powell


Robert Powell
Iisus
Hristos


Claudia Cardinale


Claudia Cardinale
adulterina


Ian McShane


Ian McShane
Judas
Iscariot


Anne Bancroft


Anne Bancroft
Maria
Magdalena


Michael York


Michael York
Ioan
Botezătorul


Ian Holm


Ian Holm
Zerah


Peter Ustinov


Peter Ustinov
Herod












miercuri, 29 martie 2017

Viziunea lui Trump, presedintele ales al SUA,

Donald John Trump
biografie Wikipedia.ro

Viziunea lui Trump, presedintele ales al SUA,
Donald Trump: Cripped America. How to make America great again, carte aparuta la New York, noiembrie 2015, fragment...


Diplomaţii de carieră, care ne-au băgat de atîtea ori în rahat în politica externă, afirmă că eu n-am experienţă în materie de politică externă.

Ei cred că o diplomaţie încununată de glorie cere ani de experienţă şi o înţelegere fină a tuturor subtilităţilor pe care trebuie să le cîntărim cu atenţie înainte de a trage vreo concluzie.

Şi doar atunci, diplomaţii îmbrăcaţi în frac, se vor gîndi să acţioneze.
Uitaţi-vă puţin la starea lumii de la ora actuală. E un o adevărat balamuc, asta ca să fiu politicos.


Noi nu am mai trăit niciodată o perioadă  aşa de periculoasă. Aşa-zişii specialişti din clasa conducătoare de la Washington sînt, cu siguranţă, cei care ne aruncă pe noi în rahat.
Şi atunci, de ce ar trebui să continuăm să le dăm atenţie?

Anumiţi aşa-zişi experţi încearcă să bage frica în popor, spunîndu-i că programul meu ar face lumea mai periculoasă.
Mai periculoasă? Mai periculoasă decît ce? Mai periculoasă decît cea în care sîntem acum?

Iată ce ştiu eu: Ceea ce facem noi, nu mai merge. Şi asta de mai mulţi ani, de pe vremea cînd debutam eu în afaceri şi mi-am dat seama că exista o apropiere între lucrurile destul de simple care-mi ieşeau bine.:

Cînd vedeţi că vă înfundaţi tot mai mult  -într-o groapă, încetaţi să mai săpaţi.

Viziunea mea asupra politicii externe stă pe baze solide: a acţiona în poziţie de forţă.Ceea ce înseamnă că trebuie să menţinem o armată care să fie, de departe, cea mai puternică din lume.

Trebuie să demonstrăm voinţa de a ne utiliza puterea noastră economică, pentru a recompensa ţările care cooperează cu noi şi a sancţiona ţările care nu o fac.
Asta înseamnă să luăm urma băncilor şi instituţiilor financiare care spală banii pentru duşmanii noştri, şi care-i pun, pe urmă, în circulaţie ca să susţină terorismul. Şi noi trebuie să creăm alianţe care să se arate benefice pentru noi şi pentru aliaţii noştri deopotrivă.

Dacă trebuie să continuăm sa fim Poliţaiul de serviciu al lumii, va trebui să fim plătiţi pentru asta.

Teddy Roosevelt s-a gîndit întotdeauna că ar trebui «să vorbim încet şi să agităm o măciucă mare». Nu mi-a fost teamă niciodată să ridic vocea ca să-mi apăr propriile interese, şi, sincer să fiu, nu înţeleg de ce nu vorbim mai tare despre propriile noastre eşecuri.

Dacă nu ridicăm tonul, cum o să mergă lucrurile mai bine? Cînd o să începem să cîştigăm şi noi?

America este cea mai puternică ţară din lume, şi nu ar trebui să ne fie frică să o spunem răspicat. Mike Tyson, celebrul boxeur supranumit «Iron Mike», a explicat o dată filosofia lui, spunînd:

«Toţi avem un plan de acţiune, pînă cînd primim un pumn în dinţi.»

Primul lucru pe care trebuie să-l facem, este să ne revenim în urma acestui pumn.

Trebuie să cheltuim sumele necesare, ca să ne finanţăm armata. Acum 15 ani, am scris:
«Nu putem progresa în obiectivele noastre militare şi diplomatice cu un regres în Bugetul Apărării.»

Cel mai bun mijloc de a nu fi nevoiţi să utilizăm puterea militară e de a asigura vizibilitatea acestei puteri.

Cînd oamenii vor şti că noi vom utiliza forţa, dacă va fi necesar, şi că sîntem cu adevărat hotărîţi să o facem, ne vor trata altfel, cu respect.

La ora actuală, nimeni nu ne mai crede, pentru că ne-am arătat slabi în abordarea chestiunii militare din Orientul Apropiat şi din alte părţi ale Lumii.

Să reîntărim puterea armatei noastre este o afacere bună, dacă stăm să ne gîndim la alternativă. Cumpărăm pacea şi ne sanctuarizăm securitatea naţională.

La ora actuală, armata noastră este într-o stare proastă. Am redus dimensiunea forţelor noastre şi nu le dăm nici cele mai bune echipamente.

Recrutarea celor mai buni indivizi a diminuat simţitor şi nici nu putem să-i ajutăm pe recruţii pe care-i antrenăm ca să obţină nivelul care se cere.

Se pun numeroase întrebări în legătură cu arsenalul nostru nuclear. Cînd citesc raporturile pe acestă temă, sînt şocat.

Nu e de mirare că nimeni nu ne mai respectă. După cum, nu e surprinzător nici că nu mai cîştigăm niciodată.

Să cheltuim bani pentru armata noastră e o idee bună şi din punctul de vedere al afacerilor.

După părerea voastră, cine ne construieşte avioanele şi navele şi toate echipamentele de care armata noastră ar avea nevoie?

Muncitorii americani, ei sînt cei care le construiesc. Prin urmare, să ne întărim armata ar fi mai mult decît oportun, pentru că aceasta ne-ar permite să injectăm bani în sistem şi, în acelaşi timp, să dăm de lucru la mii de oameni.

Mai există şi o altă modalitate prin care să plătim modernizarea armatei noastre. Dacă alte ţări depind de noi, ca să le protejăm, nu ar trebui ele, oare, să se asigure că noi chiar avem capacitatea să o facem?
Nu ar trebui ele, oare, să fie gata să plătească militarii, bărbaţi şi femei, şi materialul pe care îl furnizăm?

Urmînd cursul petrolului, Arabia Saudită cîştigă între o jumătate de miliard şi un miliard în fiecare zi. Ea nu ar exista şi nu s-ar bucura de bogăţiile ei, fără protecţia noastră. Noi nu obţinem în schimb nimic de la ei.
Nimic.
Noi asigurăm protecţia Germaniei. Noi protejăm Japonia. Noi protejăm Coreea de Sud. Sînt ţări bogate şi puternice. Noi nu obţinem în schimb nimic de la ele.

Ar fi timpul pentru o schimbare în acest sens. Ar fi timpul ca noi să fim din nou câştigătorii.

Noi avem 28.500 de soldaţi americani extraordinari pe graniţa dintre sudul şi nordul Coreei.
Ei se expun zilnic la pericole. Ei sînt singura întărire care protejează Corea de Sud. Iar noi ce obţinem în schimb din partea Coreei de Sud? Ei ne vînd produsele şi cu profit frumuşel. Ei ne fac nouă concurenţă.

Noi am cheltuit două trilioane de dolari ca să facem ceea ce am făcut în Irak. Încă nu ştiu de ce am făcut-o, dar am făcut-o.

Irakul stă pe un ocean de petrol. Ar fi exagerat din partea noatră să le sugerăm să contribuie la propriul lor viitor?

Şi după sîngele şi banii pe care i-am vărsat, încercînd să aducem un dram de stabilitate poporului irakian, nu ar trebui, oare, să fie şi ei gata să participe la reconstruirea armatei care s-a bătut pentru ei?

Cînd Kuweitul a fost atacat de Saddam Hussein, toţi bogătaşii kuweitieni au fugit la Paris.

Nu s-au mulţumit să închirieze apartamente de lux, au ales să stea în întregi hoteluri şi întregi clădiri.

Trăiau ca regii în timp ce ţara lor era ocupată.
Către cine s-au întors să ceară ajutor? Către cine altcineva decît Porumbelul Unchiul Sam. Către noi!

Am cheltuit miliarde de dolari trimiţînd armata noastră să cucerească Kuweitul.

Soldaţii noştri au fost ucişi şi răniţi, dar irakienii s-au întors la ei în ţară.

Cam la două luni după război, mai mulţi kuweitieni s-au prezentat la biroul meu să discute o afacere pe care voiam s-o fac cu ei. Credeţi-mă, nu voiau deloc să piardă banii în această afacere.

Mi-au zis:
«Nu, nu, nu ne place să investim în America. Avem un mare respect pentru voi, dar vrem să investim în altă parte.»
Noi tocmai le repusesem ţara în mîini.

Ei urmăreau la televizor în cele mai bune camere de hotel din Paris în timp ce băieţii noştri se băteau pentru ei.
Şi ei, nu voiau să investească în ţara noastră!

Cît de proşti putem fi?
De ce n-am încheiat cu ei un acord care să stipuleze cît să ne plătescă, pentru că le dăm ţara înapoi?

Ar fi plătit oricît, dacă le-am fi cerut.
Ceea ce vreau să spun e că noi cheltuim trilioane de dolari pentru a proteja alte ţări.

Noi plătim astfel privilegiul de a ne bate în locul lor.

A venit timpul ca restul Țărilor Lumii să-şi plătească partea lor şi, dacă voi avea un cuvînt de spus în chestia asta, ele vor plăti!

Marea întrebare pe care şi-o pun oamenii în materie de politică externă este următoarea: din ce moment trebuie să începem să ne trimitem trupele la sol? Nu trebuie să ne fie teamă să ne utilizăm militarii noştri, dar să ne trimitem fiii şi fiicele ar trebui să fie ultima soluţie.

Am văzut ce le fac războaiele copiilor noştri. Am văzut trupurile lor sfîrtecate, cunosc toate ororile care stau în capetele lor şi consecinţele teribile ale traumatismelor.

Nu putem să angajăm trupele americane pe cîmpurile de bătălie fără un real şi tangibil obiectiv.

Regulile mele privind angajarea la sol au fost întotdeauna foarte simple: ca să intervenim într-un conflict, trebuie să existe o ameninţare directă care să apese asupra intereselor noastre naţionale.

Ameninţarea ar trebui să fie perceptibilă la un asemenea nivel, încît cea mai mare parte a americanilor ar trebui să ştie unde este punctul fierbinte de pe glob şi să înţeleagă de ce ne implicăm în acel conflict.

Şi am face bine dacă am avea un plan beton de a cîştiga şi apoi de a pleca din zonă.

În alte cuvinte, strategia mea ar fi net opusă celei prin care am intrat în războiul din Irak.

Irakul nu era o ameninţare pentru noi. Poporul american nu avea nici cea mai mică idee care e motivul pentru care Administraţia Bush a decis să atace.

Sclipitorii noştri strategi au fost nevoiţi să manipuleze rapoartele serviciilor secrete şi să-şi justifice invazia. Noi am utilizat aşa-zisele arme de distrugere în masă ale lui Hussein ca justificare.

Nu exista niciun plan (sau exista unul, foarte prost) de a cîştiga şi a pleca. Înainte să se fi declanşat războiul, m-am opus acestuia vehement.

Pentru mine, nu avea niciun sens. La ora aceea am spus că va fi un dezastru şi că va destabiliza tot Orientul Apropiat.

Am spus că, fără Irakul care să-l reţină, Iranul va încerca să preia controlul asupra Orientului Apropiat.
Şi exact asta s-a întîmplat.

Sînt regiuni în lume unde recursul masiv la forţă e necesar. Ameninţarea ISIS e reală.

E un nou tip de inamic şi trebuie să-l oprim. Cu cît aşteptăm şi nu facem asta, cu atît mai periculos va deveni acest inamic. N-avem nevoie de un nou 11 septembrie pentru a înţelege că aceşti tipi vor să ne ucidă şi că nu facem destul pentru a împiedica forma lor vicioasă de terorism.

Titlurile de o şchioapă şi reportajele video ne spun cu cine avem de-a face:
Violuri, răpiri, alinierea de civili pentru a le tăia capetele.

Există de asemenea dovezi evidente că ISIS a recurs la arma chimică.
A venit timpul ca noi să dăm un răspuns serios.

Fie ne batem ca să cîştigăm, fie continuăm să fim marii perdanţi.
Din nefericire, va trebui fără îndoială să trimitem trupe la sol pentru a se bate cu Statul Islamic.

Nu cred că e necesar să fac publică strategia noastră. În fapt, una dintre gafele politice cele mai ridicule pe care preşedintele Obama le-a comis a fost de a anunţa calendarul retragerii trupelor noastre din Irak şi Afganistan.

Dacă consilierii militari o vor recomanda, va trebui să angajăm un număr limitat, dar suficient de trupe pentru a se bate la sol.

Am putea de asemenea uşor să extindem operaţiunile noastre aeriene pentru a face imposibil ISIS să găsească refugiu în regiune. Politica noastră de a încerca să fim «consilieri» pe teren în mod sigur a eşuat.

În acelaşi timp, am o perspectivă unică asupra a ceea ce-am putea face. În timp ce ISIS este cel mai violent inamic al nostru, el a reuşit să recupereze petrolul din Irak şi Siria, pe care ar fi trebuit să-l luăm noi. Acest petrol, alături de răpiri şi extorsiuni, le finanţează lor armata.

Întotdeauna am fost adeptul ideii bombardării acestor cîmpuri de petrol cu scopul de a le tăia sursele de finanţare.

Aceasta nu ar afecta, sub nicio formă, producţia mondială de petrol, dar ar reduce drastic capacitatea lor de a finanţa terorismul.

sâmbătă, 18 februarie 2017

Video incredibil, Paula Rad direct in semifinala Romanii au talent 2017 la PRO TV

Video incredibil, Paula Rad direct in semifinala Romanii au talent 2017 la PRO TV

Vocea unei femei de serviciu a cucerit o întreagă ţară, iar juraţii şi spectatorii din platou au aplaudat-o la scenă deschisă. Emoţionată până la lacrimi, vedeta Andra a fost atât de impresionată încât a apăsat butonul auriu şi a dus-o pe Paula Rad direct în semifinala show-ului!
Cu siguranţă, de acum încolo, viaţa tinerei Paula Rad va fi schimbată radical. Să spunem că viaţa ei a fost muzica, astfel că sălăjeanca s-a înscris la Liceul de arte Ioan Sima din Zalău. Dedicată sută la sută,  a studiat Operă la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" Cluj-Napoca, după care s-a mutat la Universitatea Națională de Arte "George Enescu" Iaşi. 

Din păcate, talentul ei nu a fost văzut de cei care ar fi trebuit. Deşi a participat la mai multe interviuri, Paula Rad a avut cam toate uşile închise şi nu a putut să îşi continue visul de a cânta. "Ultima dată, chiar luna trecută, mi s-a spus că aştept", a spus soprana.

Mai multe pe  http://www.sportulsalajean.ro/articol-22790/SPECIAL-O-salajeanca-a-facut-senzatie-la-Rominii-au-talent-GALERIE-FOTO-si-VIDEO