Foto: AGERPRES ARHIVA / LUCIAN TUDOSE |
Radu Beligan, o legendă vie a teatrului românesc.
Numele maestrului Radu Beligan se identifică, de peste 75 de ani, cu teatrul.
O astfel de personalitate cum este Seniorul teatrului românesc reprezintă nu doar un monument de talent, ci și un artist unic - prin glasul său inconfundabil, prin dragostea și plăcerea cu care urcă pe scenă și cu care joacă, prin ''averea'' de roluri în teatru și film pe care a adunat-o de-a lungul unei cariere impresionante.
95 de ani de viață, 75 de carieră
Maestrul Radu Beligan va fi prezent chiar de ziua lui, pe 14 decembrie, pe scena Teatrului Metropolis, alături de toți cei apropiați, oferindu-le cadou premiera "Lecția de violoncel" de Mona Radu, în regia lui Felix Alexa — o comedie savuroasă în care maestrul va interpreta rolul principal și va fi pe scenă alături de fiica sa Lamia Beligan și actorii Marius Manole și Tania Popa, Rodica Ionescu. Ce spune fiica despre tatăl său? ''M-a învățat să trăiesc demn, frumos, să-mi respect publicul, îi sunt recunoscătoare, dar nu am nici pe sfert din puterea lui de muncă și rigoarea lui profesională, însă mă apropii. El e un workaholic, cum ar spune englezii. Cuvintele sunt prea puține, cum să spun în cuvinte iubirea? Pentru mine, tatăl meu a fost un real model în viață și în profesie", spunea Lamia Beligan într-un talkshow televizat.Tot sâmbătă, de ziua sa, maestrul Radu Beligan și primarul Capitalei Sorin Oprescu vor inaugura, pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală, "Gongul Thaliei", un simbol al teatrului ce semnifică longevitatea și evoluția spirituală a slujitorilor scenei, marcând astfel 200 de ani de istorie a teatrului în București. Actorul Radu Beligan a primit în 2011 o stea pe Aleea Celebrităților.
Seara următoare, pe 15 decembrie, Radu Beligan va urca pe scena Sălii Studio a Teatrului Național București, în spectacolul "Egoistul" de Jean Anouilh — unul dintre cele mai longevive spectacole ale Naționalului bucureștean, care a atins pe 22 martie cea de-a 100-a reprezentație. "Egoistul" este un spectacol în care îl putem întâlni pe Radu Beligan nu numai în calitate de actor, ci și de regizor. Imediat după spectacol, Maestrul Radu Beligan va primi titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, din partea Guinness World Records.
S-a născut la 14 decembrie 1918 (ziua Sfântului Filimon — protectorul artiștilor), la Galbeni, în apropiere de orașul Roman, iar amintirile despre copilărie și despre mama sa sunt emoționante.
"Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul. (...) Era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură, până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză ne-a învățat și pe noi. Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea. Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.(...)
Sunt un băiat plecat de la țară. Mergeam cu vaca, cu picioarele goale. Imaginați-vă că băiatul acesta a luat masa cu Regina Angliei!'', povestea Radu Beligan într-un interviu.
A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator, dar și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra.
Debutul pe scenă a fost în spectacolul ''Crimă și pedeapsă'', după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul ''Regina Maria'' (1937-1938), la ''Uranus'' (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina ''C.A. Rosetti'', la Teatrul ''Tudor Mușatescu'', la Majestic, la Savoy, la Teatrul ''Comedia'', la Municipal. La sfârșitul anilor '40, a existat chiar și Compania ''Radu Beligan''. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.
Cititi mai mult: AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu)
Cititi mai mult: AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu