Aprecieri pe Facebook

Se afișează postările cu eticheta POLITICA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta POLITICA. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 iunie 2015

Sangeroasa mineriada din 1990, 25 ani de tacere in Justitie...video

„Golanii” In memoria victimelor mineriadei din 1990...


Foto: Secventa din filmul „Piata Universitatii – Romania”


La 25 ani de la cea mai sangeroasa mineriada, justitia din Romania nu a reusit inca sa condamne vinovatii pentru violentele inregistrate in Bucuresti. Dupa mai multi ani in care ancheta a fost blocata, procurorii care au facut cercetarile referitoare la evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-au balbait atat de mult, incat dosarul le-a fost restituit in repetate randuri de instanta. Mai mult, o decizie a Curtii Constitutionale din vara lui 2007 a disjuns dosarul, ancheta civililor printre care se gaseste si Ion Iliescu fiind reluata de o noua echipa. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, luna trecuta, sa analizeze cu prioritate o plangere privind tergiversarea de catre justitia romaneasca a anchetei in dosarele revolutiei din 1989 si mineriadei din 1990.


Ramona Bulcu, procuror in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a declarat pentru HotNews.ro ca, potrivit informatiilor primite de la colegii sai, dosarele intocmite de Sectia Parchetelor Militare, in care sunt cercetati militarii implicati in evenimente, sunt, in acest moment, inaintate instantei supreme. In ceea ce priveste ancheta legata de civili, efectuata de Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, aceasta este aproape finalizata, urmand sa fie formulata solutia.


In ceea ce-i priveste pe civilii implicati in evenimentele din iunie 1990, solutia in cazul acestora este asteptata pentru ca ar lamuri daca si de ce fapte va fi acuzat fostul presedinte Ion Iliescu. Potrivit surselor judiciare citate de-a lungul anilor de presa, ancheta in cazul fostului sef al statului s-a axat in principal pe acuzatii precum participare la omor deosebit de grav si omor calificat, subminarea puterii de stat, lipsire de libertate in mod ilegal si distrugere.


Fragmente din rechizitoriul (27 07 2007) parchetelor militare in care se mentioneaza rolul fostului presedinte Ion Iliescu:


*”Desi era evident pentru toata lumea ca obiectivele demonstratiei au puternice accente politice, reprezentantii Puterii in frunte cu presedintele Ion Iliescu si premierul Petre Roman au considerat demonstratia drept o forma de anarhie si o problema de circulatie rutiera.”


*”Este important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului, Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceeasi fapte, prin rezolutia din data de 19.06.2007. Planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si, in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990. De asemenea, nu a fost luata o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Aparare a Tarii). Nu exista nici un Decret ori alt act, in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum se prevede in art. 82, lit. g, din actul normativ anterior mentionat. „


Puteti descarca documentul >>>***Documentul complet.


Cea mai sangeroasa mineriada


In noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritatile au intervenit in forta pentru a imprastia demonstrantii aflat de 52 de zile in Piata Universitatii. Dupa ce in cursul zilei se inregistreaza ciocniri violente intre manifestanti si politie, seara, la televiziunea publica se citeste un comunicat al presedintelui Iliescu: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită.”


Patru garnituri de tren pline cu minerii condusi de liderul sindical Miron Cozma sosesc in ziua urmatoare in Bucuresti. Urmeaza 24 de ore in care sediile partidelor istorice si ale ziarului Romania Libera au fost devastate si mii de bucuresteni au fost batuti pentru simplul fapt ca avea barba sau ochelari sau pentru ca pareau a fi studenti. Oficial, numarul celor morti in acele zile este sase, dar neoficial se vehiculeaza ca este peste 100. In sprijinul acestei teorii este adusa descoperirea in Cimitirul Straulesti a 78 de morminte cu persoane neidentificate, decedate in perioada 13-17 iunie 1990, dar si marturia unor medici care au ingrijit victimele ajunse la spitale.


„In Piata Universitatii si zona centrala a Capitalei, pe langa alte atrocitati si vandalisme, cetateni pasnici, studenti, bucuresteni nevinovati au fost in masa atacati, brutalizati, considerati fara nici un fel de justificare infractori, multi dintre ei (perste 1000) suferind grave si serioase leziuni si vatamari corporale si fiind internati in cca. 14 Spitale din Bucuresti (Spitalul de Urgenta, Spitalul de Oftalmologie, Spitalul Militar, Spitalul Coltea, Spitalul Municipal, etc.).


Aflati in Spital, suferinzii, ranitii, chiar dintre cei cu leziuni severe, au fost supusi anchetelor Ofiterilor de la UM 0215, fiind interogati cu brutalitate. Ulterior in urma anchetarii din Spitale, cetatenii batuti si ranitii au fost urcati in masini si dusi la Dispensarele Penitenciarelor Rahova si Jilava, dar si centrul de detentie de la Magurele unde atrocitatile au continuat.” (Asociatia Victimelor Mineriadelor)


Pe 15 iunie, miile de mineri au fost stransi la Romexpo, unde presedintele Ion Iliescu le-a multumit pentru „atitudinea de inalta constiinta civica”.


Fragmente din discursul de multumire al lui Ion Iliescu 

„Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Si de asta data ati demonstrat cat de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile.”
„Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament. La cladirea Asociatiei „16-21 Decembrie” depozite de bate si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe. In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva ca in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva asa ceva? Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada”
„Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.”
„Stim ca avem in dumeavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra.”


Filmul mineriadei din iunie 1990



In 1991, Stere Gulea, Sorin Iliesiu si Vivi Dragan Vasile au regizat productia lui Lucian Pintilie „Piata Universitatii – Romania“. Aceasta prezinta atat contextul in care a avut loc manifestatia din Piata Universitatii, cat si evenimentele din 13-15 iunie 1990. Filmul a fost postat in 1992 pe YouTube.

Piata Universitatii – Romania 1990

Partea 1


Partea 2


Partea 3


Partea 4



Si cand vezi ca Iliescu mai are inca tupeul sa iasa pe sticla
si sa dea lectii de democratie si moralitate….

„Pacat de sangele varsat !”

Brucan a previzionat ca 20 de ani vor fi necesari pentru intrarea Romaniei intr-o democratie reala, dar a omis faptul ca aceasta perioada va incepe dupa condamnarea lui Iliescu.

Surse: HotNews, Asociatia Victimelor Mineriadelor, Romania News– documentare.

marți, 16 decembrie 2014

Timisoara 1989 - Martor ocular: "ce am vazut atunci mi-a ramas intiparit pe viata"

Timisoara 1989 - Martor ocular: "ce am vazut atunci mi-a ramas intiparit pe viata"


Acest articol este transcris dupa istorisirea evenimentelor de la Timisoara, vazute si traite intens de un timisorean Cosmin P. actualmente stabilit in SUA, care a avut dorinta de a le expune asa cum au fost si nu cum ne-au fost prezentate in media.   "Efort de memorie nu trebuie sa fac, pentru ca ce am vazut atunci mi-a ramas intiparit pe viata."

  Sa incep cu 16 decembrie 1989. Era sambata, ora 11-12 AM si am avut zi libera (noaptea trecuta venisem din delegatie de la Bucuresti ). 

Locuiam la vreo 600-700 metri de Piata Maria unde era casa lui Tokes. Am ajuns acolo mergand pe jos dinspre piata Iosefin cu o plasa in mana (PPC poate pica ceva) oprindu-ma pe la magazinele alimentare din zona. Era ceva mai aglomerat decat de obicei pietonii circulau mai repede si la Biserica Reformata vad ceva lume adunata.

Crezand ca se vinde ceva ma duc si eu. Erau in general barbati,de 30-40 de ani bine facuti, lume vreo 40-50, amestecati cu cei din statia de tranvai. Se circula normal prin zona, poate mai aglomerat.
Ma opresc si ma uit in sus acolo unde se uitau toti gura-casca nu acei barbati care stateau imprastiati ca niste statui si nu vorbeau. La etajul casei-bisericii era o fereastra larg deschisa. Intreb si eu cei acolo si mi se spune ca a venit primaria sa il evacueze pe preot (numele Tokes l-am aflat la Craciun) . Una povestea lacrimogen ca a vazut pe preot la fereastra cu mainile pline de sange adresandu-se enoriasilor. Curios nici unul nu vorbea cu accent maghiar si nu aveau moaca de credinciosi protestanti.

Astept vreo 20-30 minute sa vad si eu spectacolul si nimic, trecatorii veneau plecau,fereastra ramanea deschisa, era putin comic. Vad printre trecatori un coleg de la serviciu, ne salutam si incep sa comentez cu umor : ’daca fereastra e deschisa sa nu crape caloriferele’. Imi face semn sa tac si imi spune ca sunt securisti printre noi. Precaut plec.

Ajuns acasa vecinii comentau evenimentul, se cam stia in tot cartierul. Pana seara nu am mai vazut nimic suspect desi am mai iesit din casa.

Daca nu plictisesc pot sa continui cu ce a fost in seara de 16 dec si in 17 decembrie. Lasa-ma sa incep cu o introducere (explicatie), ce insemna taxipar la comunisti. Din salariu si cu ce se gasea in magazine efectiv se murea de foame. Fiecare se descurca cum putea pentru un extra venit. Unii furau din fabrici, santiere, institutii, CAP-uri, etc , altii traficau produse de contrabanda, valuta, altii luau spaga, altii aveau rude dincolo, etc, etc. Dar nimeni nu era violent, fiecare misuna si  supravietuia.

 Eu supravietuiam cu  meditatii la matematica si seara eram taxiparist fara prieteni la militie, plus serviciu normal la o intreprindere de stat. Stiam de vreo 8-10 locuri de taximetrie clandestina. Ca sa nu fiu prins si pus in situatii umilitoare luam un client decent dintr-un loc apoi faceam acelasi lucru in alta parte si asa cred ca eram mai putin vizibil.

 In seara de 16 decembrie am o ‘revelatie’:  daca militia si securitatea e ocupata in Piata Maria atunci cu siguranta celelate zone ale orasului sunt libere.  Si asa ajung cu Dacia mea in Piata Traian pe la 8 PM. Evit contactul cu taxiparistii mafioti care vorbeau conspirativ si nu vroiau sa lucreze desi erau destui clienti, vad ca tramvaiele erau blocate iau o femeie cu un copil pentru o cursa in Cartierul Soarelui. Femeia ma informeaza de manifestatii in oras dar nu o cred.

 De la FAEM iau alti clienti pentru Zona Giroc ii debarc la capatul troleibuzului. De acolo merg pe Calea Girocului spre Casa de Cultura si vad ca strada era blocata de tineri cu fesuri pe cap,mergand in pas saltaret  strigand ‘Jos Ceausescu, Romani, romani veniti cu noi’. Trec printre ei, cobor geamul masinii, ma uit la ei, se uitau la mine din toate directiile. Inconjurat fiind de manifestanti, unul mai in varsta care parea seful pentru ca stia cartierul le spune’lasa-l pe asta’ si trec. M-a mirat pasul lor cadentat , energia, lozincile bine spuse fara accent banatean sau orice alt accent si necunoasterea zonei (la intersectia Caii  Giroc cu Lidia erau sa greseaca directia spre centru).

 Opresc din nou in cartierul Soarelui unde ma intalnesc cu un prieten  care imi confirma de manifestatii in tot orasul. Dupa ce iau copilul de la socri, conduc masina fara incidente pina la Piata Maria ( langa Biserica lui Tokes). Trec podul dinspre Catedrala, drumul pe langa linia de tramvai era blocat de sute de manifestanti. O masina de pompieri era abandonata in  strada cu spuma pe asfalt si furtunuri imprastiate. Un barbos dintre manifestanti care parea un fel de organizator  imi spune ca nu se poate trece si ma directioneaza la dreapta, pe drumul paralel cu Bega spre Autogara. M-a intrigat barba lui de cel putin 3-4 luni si atitudinea politicoasa de intelectual. Ma gandeam ca ce serviciu o fi avand pentru nu prea am vazut in institutii de stat barbosi ? Plec si ajung fara alte incidente acasa. 

Violenta am vazut pentru prima data pe 17 decembrie 1989. Deci sa continui. Duminica 17 Decembrie 1989. Ma scol dimineata si pe la 8:00 AM plec pe jos spre Piata Maria sa vad ce s-a mai intamplat. Era o zi insorita si se anunta ca va fi asa  dar nu a fost sa fie. De la Strada Resita si pana la Piata Maria  (acolo era Biserica lui Tokes) toate magazinele aveau vitrinele sparte si pe alocuri cineva scrisese  ‘Jos Ceausescu’. Spectacolul era dezolant pentru ca nu prea am vazut trecatori pe strada.  Zona parea parasita fara viata.

 Am simtit un sentiment de neliniste si m-am oprit la vreo suta de metri de destinatie. In jurul intersectiei de la Maria nu am vazut pe nimeni. Nu am avut curajul sa trec podul spre Catedrala asa ca m-am intors acasa. Pe la 11 AM suna telefonul. Ghinionul meu ca raspund. Era unul din sefii cei mari de la fabrica ce mi-a spus scurt sa vin imediat la intreprindere. Spun la revedere familiei si plec pe jos cam dupa ora pranzului.  Strazile erau pustii si misterioase. Simteam ca ceva nu e OK dar nu puteam sa spun ce anume. Ajuns la fabrica ma intalnesc cu vreo 30-40 de colegi chemati ca si mine. Toti sefii erau acolo. Ni s-a spus ca trebuie sa mergem imbracati in garzi patriotice la primarie si sa protejam cladirea de huligani.

Directorul ne-a instruit sa avem grija de noi si sa nu ne bagam. Cu siguranta ca stia mai multe dar cred ca nu avea voie sa spuna mai mult.  Seful grupului era inginerul sef care parca era bagat in priza si toata seara nu a facut decat tampenii. La Primarie erau ceva militieni, civili, primarul, viceprimarul, activisti, 10-15 soldati TR cu scuturi (viitori studenti la Facultatea de Medicina din Cluj).

De la bun inceput garzile patriotice s-au tras deoparte pe treptele Cinematografului Capitol si asteptam sa plecam acasa. Cativa securisti in civil veneau din cand in cand si povesteau ce mai e prin oras, in special pe fostul Bulevard 23 August in zona Consiliului judetean Timis.

Deodata apare un securist-informator tanar,mare, gras cu picioare in forma de X care speriat raporteaza cum ca la Consiliul judetean manifestantii ataca si pleaca din nou. L-am auzit spunand: ’ de cand sunt la Batalionul de Securitate nu am vazut asa ceva’.  Dupa Revolutie l-am intalnit prin multime in aceleasi haine civile dar cu banderola tricolor la maneca.

 Apare un ARO civil care aduce niste pari ca niste cozi de topor pentru garzile patriotice. Nici unul din noi nu le-a atins in schimb vad patru civili care ascund parii la spate sub haine. La caderea intunericului sosesc camioane cu soldati  de la graniceri inarmati dar fara gloante.

 Viceprimarul incepe sa tipe isteric: ‘sa fim pregatiti sa aparam primaria ca vin huliganii’.  Militienii panicau, unuia ii cade sapca, altul se plange ca nu au grenade lacrimogene,  etc. Scutierii se aseaza in fund cu scutul in fata, granicerii formeaza un cordon cu armele in fata iar garzile patriotice continua sa stea deoparte vis a vis de primarie la intrarea cinematografului, spectatori fara voie.

 Am vazut pe cineva filmand scena din aticul cinematografului. Intr-un sfarsit dinspre Catedrala vin manifestantii, un grup de cateva zeci de persoane cu un steag de la pionieri cu o gaura la mijloc. S-au apropiat la cativa metri de soldati si au inceput sa scandeze: ’soldati,soldati pe cine aparati, jos Ceausescu, Jos Ceausimea, etc. Cred ca erau mai mult trecatori decat manifestanti.

Cei patru civili cu parii ascunsi se strecurau printre soldati, amestecadu-se  cu trecatorii si loveau rapid anumiti manifestanti. Cel lovit cadea, era tras in curtea Primariei unde era lovit in continuare salbatic cu parii, un ARO venea si victima era aruncata ca un sac de cartofi in masina care disparea. La un moment dat primarul tipa la ei: ’stati,nu-l omorati’. Victima era unul cu cojoc de blana care nu facea parte din grupul de manifestanti.

 Manifestantii se retrag ordonat pe la stanga catedralei si trec podul spre caminele studentesti. Un elicopter sau mai multe zburau prin intuneric. La ora sapte si jumatate seara soseste un ARO de armata care aduce cartuse soldatilor. Soldatii isi incarca armele. Se vedea clar ca nu sunt suficienti antrenati. Unul dintre ei scapa arma care se descarca instantaneu. Un maior de graniceri pe care soldatii nu-l cunosteau si nu ii intelegeau comenzile da ordin sa se traga la intamplare. Atunci am vazut trecatori cazand si o ambulanta incarcand raniti.

Soldatii pleaca prin centru spre Statuia Lupoaicei si incep sa maltrateze pe trecatori, l-a intamplare.

Centrul Timisoarei de la Catedrala la Opera arata ca un teatru de razboi. Au fost si cateva focuri, unul a fost stins la Libraria Eminescu. Centrul deveni pustiu. Maiorul care comanda soldatii vroia ca cei din garzile patriotice sa stea grupati. Dupa revolutie  se spunea ca garzile patriotice ar fi trebuit sa fie victimele, momeala si justificarea macelului dela catedrala. Dupa comportamentul maiorului nimic nu era imposibil.

 Aproape de miezul noptii garzile patriotice au  plecat spre fabrica unde am ramas peste noapte. La poarta fabricii se instalase un post de observare unde indivizi in haine de piele raportau miscari suspecte pe strada. Unul dintre ei era suparat ca s-a tras in Centru. Si asa am terminat ziua de 17 decembrie 1989 Numai bine.

  Autor: Cosmin P.  din SUA

  Mai multe marturii despre revolutia din Timisoara:
Cititi din categoria Revolutia Romana 1989: 

*TIMISOARA  1989 *BUCURESTI  1989


Comenteaza si da mai departe  >
***

sâmbătă, 23 iunie 2012

Azi s-a constituit un nou partid,un partid speranta: Noua Republica ! (Wecast-video)

A trecut mult timp de cand nu am scris nimic in acest blog desi au fost evenimente care s-au derulat cu repeziciune.
 Evenimente importante si cu impact negativ asupra vietii noastre prezente si viitoare.
 Azi insa o licarire de speranta mi-a incalzit sufletul.
 Azi fost congresul de constituire a unui nou partid, un partid coagulat in jurul unor tineri intelectuali si modalitatea de atragere a membrilor si simpatizantilor au fost conferintele in diverse orase, discutiile pe internet.
 Noul partid Noua Republica are ca lider un intelectual de marca cinstit si modest in persoana domnului Mihail Neamtu. Despre acest domn care m-a impresionat am scris in  blog un articol in 28 iulie 2009:


Mihail Neamtu despre Emil Hurezeanu si inactualitatea romaneasca



Il  descoperisem pe acest tanar intelept si intelectual de elita in ziarul online HotNews  intr-un articol de analiza, care punea un diagnostic destul de precis asupra realitatilor din media, articolul fiind elogiat de toate comentariile (163) cititorilor.


 


NOUA REPUBLICĂ este o mișcare politică apărută în toamna anului 2011, ca urmare a publicării pe internet de către Mihail Neamțu a unui manifest intitulat “Crez politic“. Preluat rapid în blogosferă, documentul a generat spontan un val de simpatie și emulație, mii de “internauți” exprimându-și susținerea și comentând intens pe marginea manifestului. Crezul este completat de un Manual de luptă. În scurt timp, inițiative punctuale independente s-au auto-agregat și au dus convergent spre aceeași decizie: nevoia de acțiune. Apariția site-ului www.nouarepublica.ro a dus în mod firesc la constituirea unei comunități online care a cunoscut o evoluție fulminantă, atât ca număr de membri cât și ca prolificitate a dezbaterilor. Pasul următor a fost făcut rapid: ieșirea din sfera pixelilor și prima întâlnire a simpatizaților, pe 13 octombrie 2011, la Casa de Cultură a Studenților din București. Apare conceptul “Șapte pași pentru o nouă Românie“ Mai multe >>Cine suntem 


Identitate/ Crez politic/ Manual de luptă 2.0/ Decalog




Webcast - Video inregistrare


Congresul de înființare al Noii Republici.

București, Casa de Cultură a Studenților, 23 Iunie 2012 Transmisia începe la ora 9.00. Congresul incepe la ora 9.45




Declarațiile de presă ale fondatorului Partidului Noua Republică, Mihai Neamțu și ale Europarlamentarului Monica Macovei





Acest post se adreseaza celor neresemnati, celor care cred in adevaratele valori ale democratiei !